frunte
Look at other dictionaries:
frunte — FRÚNTE, frunţi, s.f. 1. (La oameni) Partea superioară a feţei, formată din osul frontal, cuprinsă între sprâncene şi păr şi mărginită lateral de tâmple; (la animale) partea dinainte a capului, imediat deasupra ochilor. 2. Cap; faţă, chip. 3. fig … Dicționar Român
avangardă — AVANGÁRDĂ, avangărzi, s.f. (Adesea fig.) Subunitate sau unitate militară care se deplasează în faţa forţelor principale ca element de siguranţă. ♢ loc. adj. De avangardă = a) care merge în frunte, care conduce; b) care luptă împotriva formelor şi … Dicționar Român
breton — BRETÓN1, bretoane, s.n. Păr lăsat pe frunte şi retezat în linie dreaptă. – Din fr. [à la] bretonne. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98 BRETÓN2, Ă, bretoni, e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Persoană care face parte din popula … Dicționar Român
cap — CAP1, (I, III) capete, s.n., (II) capi, s.m. I. s.n. 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor, unde se află creierul, principalele organe de simţ şi orificiul bucal. ♢ loc. adv. Din cap până n picioare = de… … Dicționar Român
cremă — CRÉMĂ, creme, s.f. 1. Preparat culinar de consistenţa unei paste, obţinut din lapte, ouă şi zahăr, cu adaos de cafea, ciocolată, vanilie etc., care se serveşte ca desert sau se adaugă ca ingredient la unele prăjituri. ♦ (Cu determinări) Lichior… … Dicționar Român
diademă — DIADÉMĂ, diademe, s.f. Podoabă în formă de cunună făcută din metal preţios şi împodobită cu pietre scumpe, purtată pe cap de suverani, de unii reprezentanţi ai bisericii şi, în reprezentările plastice, de anumite divinităţi; podoabă făcută din… … Dicționar Român
fruntaş — FRUNTÁŞ, Ă, fruntaşi, e, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care este în frunte într un domeniu de activitate şi care poate servi de exemplu. 2. s.m. şi f. Denumire a gradului militar dintre ostaş şi caporal; persoană care are acest… … Dicționar Român
înalt — ÎNÁLT, Ă, înalţi, te, adj. 1. Care se ridică mult în sus; foarte ridicat. ♢ Frunte înaltă = frunte mare, lată. ♦ (Substantivat, n.) Înălţime. ♦ (Despre fiinţe) De statură mare. ♦ Care se găseşte la înălţime (mare). 2. (Despre sunete) Ascuţit2,… … Dicționar Român
floare — FLOÁRE, flori, s.f. I. 1. Parte a plantei care cuprinde organele de reproducere sexuată şi care are de obicei o corolă frumoasă şi variat colorată. ♢ (La sg. cu înţeles colectiv) Salcâmi plini de floare. ♢ loc. adj. În floare = (despre plante)… … Dicționar Român
front — FRONT, fronturi, s.n. 1. Loc unde se dau lupte militare în timp de război; totalitatea forţelor militare care operează pe câmpul de luptă sub o comandă unică. ♢ expr. A rupe (sau a sparge) frontul = a rupe linia de apărare a inamicului, a… … Dicționar Român
